A fost primul recensământ general al ţării, condus şi realizat de autorităţile româneşti în primul deceniu de existenţă a statisticii oficiale. În 1831 intră în vigoare legea constituţională numită „Regulamentul Organic”, prin care este creată Secţia III în cadrul Departamentului Dinlăuntru (ministerul de Interne) şi este însărcinată cu adunarea de informaţii statistice despre orice fel: populaţie, economie, căi de comunicaţie, habitat, mediu înconjurător, etc (art. 151).
Această secţie a fost cea care a coordonat facerea recensământului, dar ne lipsesc informaţii directe şi exacte legate de iniţiatorii săi şi despre modelul urmat în alcătuirea formularelor. Cunoaştem doar persoanele implicate pe linie ierarhică: Mihail Ghica (ministrul de interne şi fratele domnitorului Alexandru Dimitrie Ghica (1834-1842)), Iordache Creţulescu (şeful secţiei III). În planificarea recensământului este posibil să se fi implicat şi Petrache Poenaru.
Denumirea oficială a fost cea de „statistică”, un termen care în epocă desemna (pe lângă ştiinţa statisticii), o operaţiune cât mai largă de recenzare (ce privea aspecte cât mai variate).
Au existat două tipuri de circumscripţii de recenzare, suprapuse peste jurisdicţiile obişnuite. În primul rând avem localităţile urbane cu sedii de poliţie. Fiecare şef de poliţie („poliţai” sau „poliţmaister”) a trebuit să-şi recenzeze localitatea, în timp ce, în Bucureşti, această obligaţie a căzut pe seama şefilor de poliţie de sector (cinci „comisari” responsabili pentru cele cinci „vopsele”, adică sectoare). În al doilea rând, în provincie, fiecare subprefect („subocârmuitor”) trebuia la rândul lui să-şi înregistreze propria sub-diviziune de judeţ. Ţara Românească era atunci împărţită în 18 judeţe şi 95 de subdiviziuni, respectiv 78 plăşi în zonele de deal şi câmpie şi 17 plaiuri în zonele de munte. 17 din aceste 95 de sub-diviziuni cuprindeau oraşe sau târguri ce nu aveau poliţie proprie. Aceste localităţi au căzut de asemenea sub grija subprefectului.
Recensământul a presupus mai multe etape şi mai multe tipuri de formulare astfel:
1. La 1 noiembrie 1837 s-a dispus recenzarea populaţiei potrivit formularului tip A. În Bucureşti ordinul a fost dat la 12 noiembrie şi s-a dispus folosirea a două formulare, specifice capitalei: tip A pentru cuprinsuri gospodăreşti şi tip B pentru populaţie.
2. În cursul anilor 1838 şi 1839 s-a ordonat completarea în provincie a formularelor tip B, C, D, E şi F, ce acopereau moşiile, căile de comunicaţie, habitatul, satele.
3. În ultimul rând, tot în 1838, s-a dispus facerea unor liste de mori şi a unei situaţii a recoltei anului curent.
Această bază de date acoperă momentan doar circumscripţii recenzate potrivit formularului de populaţie tip A (provincie).
Către formulare de populaţie tip A
